De-a lungul timpului, parodontoza a devenit o problemă mai frecventă decât am putea crede. Afectând gingiile și țesuturile care susțin dinții, această afecțiune poate avea consecințe serioase asupra sănătății orale și poate duce chiar la pierderea dinților. De asemenea, studiile au arătat că poate fi asociată cu numeroase alte afecțiuni, inclusiv boala arterială coronariană, bolile renale, artrita reumatoidă si bolile respiratorii. De cele mai multe ori, boala parodontală debutează fără ca pacienții să sesizeze, fapt ce îngreunează diagnosticarea precoce.

Dr. Bernard Stroe te invită să explorezi această temă împreună și să dobândești cunoștințe esențiale despre cauzele, simptomele și tratamentele disponibile pentru parodontoză, oferind informații utile și sfaturi practice pentru prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni.

Ce este parodontoza?

Parodontoza, cunoscută și sub denumirea de boală parodontală, este o afecțiune inflamatorie a țesuturilor care susțin dinții. Aceasta poate afecta gingiile, osul și ligamentele care îi leagă pe dinți de maxilar sau mandibulă. În stadiile incipiente, parodontoza poate fi reversibilă, dar în cazul în care nu este tratată, poate evolua către o afecțiune mai severă cunoscută sub denumirea de boală parodontală avansată.

Cauzele parodontozei

Parodontoza este cauzată în majoritatea cazurilor de acumularea plăcii bacteriene și tartrului în jurul dinților și a gingiilor. Factori precum igiena orală necorespunzătoare, fumatul, stilul alimentar, afecțiunile sistemului imunitar, predispoziția genetică, diabetul, osteoporoza, bolile cardiovasculare împreună cu medicațiile aferente acestor afecțiuni și stresul pot crește riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni.

Simptomele parodontozei

Parodontoza evoluează în mai multe etape distincte, este esențial, așadar, să recunoaștem aceste etape pentru a interveni în mod corespunzător și la timp.

În stadiul inițial, această condiție este cunoscută sub numele de gingivită, o afecțiune complet tratabilă, caracterizată de o inflamație cronică la nivelul gingiei, afectând în principal suprafața acesteia. În această etapă, inflamația determină o schimbare de culoare a gingiei din roșu în roșu violaceu, pot apărea sângerări în timpul periajului zilnic, disconfort la mestecarea alimentelor sau la consumul de alimente reci sau fierbinți, precum și o respirație neplăcută persistentă. Trebuie să reținem că o gingie sănătoasă nu sângerează, așa că un astfel de simptom ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă. Pe măsură ce afecțiunea progresează, simptomele pot include modificări ale aspectului gingiei, senzații de mâncărime sau usturime gingivală.

În absența unui tratament adecvat pentru gingivită, aceasta poate progresa către parodontita superficială, caracterizată prin inflamație și retragere a țesutului gingival, permițând astfel bacteriilor să pătrundă în spațiul dintre gingie și dinte. Aceste bacterii pot duce la formarea de pungi parodontale, provocând sensibilitate dentară și disconfort la periajul dentar sau la consumul de alimente reci sau fierbinți cauzate de retracția gingivală, iar expunerea rădăcinilor dinților duce la creșterea riscului de carii dentare și alte probleme dentare.

Cel mai avansat stadiu al bolii parodontale este reprezentat de parodontita profundă, care afectează țesuturile de susținere ale dinților, inclusiv osul și ligamentele care îi fixează în maxilar sau mandibulă. Această afecțiune se caracterizează prin inflamație și deteriorare extinsă a țesuturilor parodontale, care rezultă în formarea de pungi parodontale adânci între dinți și gingii. În această etapă, infecția bacteriană se extinde în profunzimea țesuturilor parodontale, provocând deteriorarea osului și ligamentelor care susțin dinții. Acest lucru poate duce la slăbirea ancorării dinților în osul maxilarului sau mandibulei, cu consecințe precum mobilitatea dentară și chiar pierderea dinților.

Simptomele parodontitei pot include sângerare gingivală persistentă, umflături sau sensibilitate la nivelul gingiilor, retracție gingivală, halenă persistentă și mobilitatea sau pierderea dinților. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru gestionarea parodontitei profunde și prevenirea complicațiilor grave, cum ar fi pierderea dinților și deteriorarea severă a țesuturilor de susținere.

Diagnosticul parodontozei

Punem diagnosticul în urma unei examinări clinice amănunțite și a unor investigații suplimentare, dacă este necesar. La prima ședință de evaluare, examinăm gingiile și dinții pentru observarea inflamației, umflării sau decolorării gingiilor, precum și identificarea pungilor parodontale și a retracțiilor gingivale.

În unele cazuri utilizăm un instrument special prin care măsurăm adâncimea pungilor parodontale pentru a evalua gradul de afectare a țesuturilor de susținere ale dinților. Radiografiile dentare sunt necesare pentru a ne oferi imagini detaliate ale structurilor osoase și pot ajuta la detectarea pierderii de os asociate parodontozei, precum și la evaluarea severității afecțiunii.

Pe baza acestor informații, a anamnezei medicale, istoricului dentar și a rezultatelor examinării, vom elabora un plan de tratament personalizat pentru pacient. Acest plan este elaborat în funcție de stadiul bolii și poate include terapii non-invazive, cum ar fi detartrajele și igiena orală îmbunătățită, terapie cu antibiotice locale, sau proceduri chirurgicale, cum ar fi detartrajele subgingivale și intervențiile pentru tratarea pungilor parodontale adânci.

Tratamentul parodontozei

Tratamentul parodontozei poate varia în funcție de stadiul și severitatea bolii, dar și de particularitățile fiecărui pacient, având în vedere nevoile și condițiile specifice ale acestuia.

Tratamentul nechirurgical al parodontozei include:

  • Detartrajul și curățarea profesională: procedură ce implică îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului de pe suprafața dinților și de sub gingii. Detartrajul ajută la reducerea inflamației gingivale și la îmbunătățirea sănătății gingivale.
  • Chiuretajul subgingival în câmp închis: se efectuează după detartraj și este făcut sub anestezie locală. Această procedură se realizează cu ajutorul unor instrumente precise, care sunt introduse între gingie și dinte pentru a curăța zona afectată. După ce tartrul și bacteriile sunt îndepărtate, zona tratată este curățată cu soluții antiseptice pentru a reduce riscul de infecție și pentru a promova vindecarea. În unele cazuri, pot fi aplicate și substanțe medicamentoase la nivelul gingiei pentru a ajuta la vindecarea și reducerea inflamației.
  • Terapia cu laser: în tratamentul parodontozei poate elimina bacteriile din pungile parodontale și poate stimula regenerarea țesuturilor gingivale și ale osului alveolar, fără a fi necesară o intervenție chirurgicală.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical al parodontozei este o opțiune terapeutică utilizată în cazurile mai avansate, în care afecțiunea nu poate fi gestionată eficient prin procedurile nechirurgicale sau atunci când este necesară o intervenție mai invazivă pentru a trata leziunile parodontale și a restabili sănătatea gingiilor și a osului dinților. Acest tratament poate include următoarele proceduri:

  • Gingivectomie: Este o procedură în care se îndepărtează chirurgical porțiuni ale gingiei care s-au retractat excesiv sau care au fost afectate de boală. Această intervenție are ca scop reducerea adâncimii pungilor parodontale și eliminarea țesutului gingival afectat de infecție.
  • Gingivoplastie: După îndepărtarea gingiei afectate, se poate realiza o gingivoplastie pentru a remodela și a contura gingia restantă, astfel încât aceasta să aibă o formă și un aspect estetic plăcut.
  • Chirurgie de reducere a pungilor parodontale: În cazul în care pungile parodontale sunt adânci și prezintă acumulare de bacterii și tartru, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a reduce adâncimea acestora și a facilita curățarea lor ulterioară.
  • Grefe de țesut gingival sau osos: În unele cazuri, este necesară adăugarea de țesut gingival sau osos pentru a restabili structura și funcționalitatea pierdute din cauza parodontozei. Această procedură poate implica prelevarea de țesut de la un alt loc al gurii sau utilizarea de materiale de substituție.
  • Regenerare osoasă ghidată: Este o tehnică chirurgicală utilizată pentru a stimula regenerarea osului pierdut din cauza parodontozei. Această procedură implică plasarea unor materiale de regenerare osoasă în zona afectată și utilizarea unor membrane de barieră pentru a proteja și ghida procesul de vindecare.

Tratamentul chirurgical al parodontozei poate fi complex și necesită o abordare individualizată în funcție de stadiul și severitatea bolii în fiecare caz. Este important ca aceste proceduri să fie efectuate de către medici stomatologi specializați în parodontologie, care au experiența și cunoștințele necesare pentru a gestiona corect și eficient afecțiunea.

La Fiziodent, utilizăm tehnologii de ultimă generație, precum laserul K2 și Piezosurgery Touch, pentru tratarea parodontozei, asigurând astfel o abordare precisă, eficientă și mai ales, FĂRĂ DURERE pentru pacienții noștri.

În final, este crucial să nu ignorați semnele parodontozei și să consultați un medic stomatolog chiar și în absența cariilor sau a durerilor. Cunoscută și sub numele de „boala dinților frumoși”, această afecțiune se manifestă la un procent semnificativ dintre pacienți în jurul vârstei de 30-40 de ani, chiar și în absența unei istorii de vizite regulate la dentist. Simptomele bolii parodontale sunt adesea avansate și necesită intervenție medicală promptă.

Cu grijă,
Dr. Bernard Stroe